Călătoria cu trenul

Cristiana BĂDESCU

Au trecut vremurile în care trenul reprezenta o noutate. Tehnologia a evoluat fantastic, ajungându-se la viteze de 300-400km/h, poate chiar mai mult. Dar, ce importanţă au aceste lucruri, când la noi viteza medie a unui accelerat este de aproximativ 50km/h, iar Rapidul de-abia atinge 60km/h?… Unde mai pui că, în aceste condiţii, există trenuri cu întărzieri fabuloase şi ai mare noroc dacă trenul tău ajunge fără 5 -10 minute mai târziu (lucru devenit deja regulă). De parcă toate acestea nu ar fi suficiente, CFR îţi arată că nimic nu s-a schimbat,

în fond, în mentalul oamenilor, tot resemnaţi şi sfioşi am rămas, suferind de teama repercusiunilor care pot fi aduse de o sesizare banală a unui abuz. Nu m-aş fi aşteptat şi sper că niciun cititor nu s-ar fi aşteptat ca datorită prăbuşirii unui terasament între Craiova şi Drobeta Turnu Severin şi a ocolirii de rigoare, biletul să fie mai scump. Pentru mine a reprezentat o surpriză fantastică, nu neapărat datorită banilor în plus, cît datorită modului de a-ţi trata clienţii; dar, se pare că acest lucru nu a deranjat pe nimeni… Nu înţeleg prea bine, dar, poate că eu sunt mai grea de cap, plătesc cu 10 lei mai mult şi în loc de 8 ore drumul durează 12!?

Tot ce-mi rămâne în urma plângerii depuse (probabil nebăgată în seamă de nimeni) este să aştept trecerea celor 2 luni alocate reparaţiilor pentru a avea parte de o călătorie decentă până acasă (bine îmi spunea bunica: “Păi, cum să pleci tu aşa departe, pe meleaguri străine, printre străini, asemeni fiului rătăcitor!?”)… Probabil că o instanţă divină şi-a spus cuvântul, de ce să-i acuzăm pe preacinstiţii şi preabineintenţionaţii mai-mari din CFR?….